Am scris zilele trecute, comentând un post pe Facebook, în Notiţe, a lui Alex Negrea (Despre teoriile de marketing şi brand loyalty în România), că din punctul meu de vedere la noi, la români, problema nu este de loialitate faţă de un brand, ci, în primul rând, de loialitate faţă de noi înşine, de „self respect”.
Şi am să mă explic:
- de ce îşi cumpără românii maşini second-hand nemţeşti (VW, Audi, BMW, Opel, Mercedes) în loc să îşi ia o Dacie nouă sau maşini noi de la alţi producători? Simplu, pentru că „nemţii sunt nemţi, dom`le, şi ştiu ei ce fac. Iar dacă îmi cumpăr Dacie, sau Renault, sau FIAT, sau Hyundai, râd prietenii mei de mine că nu sunt în stare să-mi iau un Golf sau o Astra..”
- de ce îşi schimbă românii telefoanele mobile mai des ca ciorapii? Simplu, pentru că „sunt la ofertă, frate, îl iei aproape gratis. Şi, apoi, vrei să râdă colegii de tine că nu ti-ai mai schimbat mobilul de jumătate de an?”
- de ce îşi cumpără românii blugi tăiaţi sau pantaloni de doc cu turul lăsat, îşi fac tatuaje sau piercing, îşi vopsesc părul când nu e nevoie sau se tund cu creastă, merg la sală sau ţin cure de slăbire, deşi abia au 50-60 de kilograme, etc? „Pentru că e la modă, dude, şi nu vrei să râdă nimeni de tine...” sau „Pentru că toate prietenele mele se duc la X, cică e cel mai bun antrenor de fittnes din oraş, nu am cum să nu mă duc, că risc să ies din gaşcă...”
Cu alte cuvinte, românii au un extrem de dezvoltat sindrom, cel al „turmei” (care se bate de la egal la egal cu un alt super-sindrom românesc, şi anume „statul la cozi”). Aşa încât, cum să poţi să te aştepţi ca cineva să fie loial unui brand, atâta timp cât nu îşi este, în primul rând, loial lui însuşi? Cum să te aştepţi să se bată pentru propriile păreri (pentru că brand loyalty înseamnă, în cele din urmă, să ai o părere despre un lucru şi să ţi-o susţii, indiferent de zâmbetele sau bajtocura celor din jurul tău!), când nu are aşa ceva?
Un studiu primitiv făcut de mine pe prietenii mei, cărora le-am pus 3 întrebări simple - „Ce ai schimba la tine şi de ce?”, „Ce te influenţează decisiv în luarea unei decizii privind achiziţia unui anumit lucru/serviciu?” şi „Ce preferi, un PC, un laptop sau o tabletă? De ce?” -, şi am analizat primitiv rezultatul, chiar dacă nu sunt sociolog, mi-a demonstrat că 75% dintre ei aleg un lucru doar pentru că este la modă, nu pentru că le place, le trebuie sau le este util în vreun fel. Iar extrapolat la nivelul întregii populaţii, procentul ar fi, din nefericire, destul de apropiat.
De aceea, aşa cum am spus şi în respectivul comentariu, românii ar trebui educaţi mai întâi în spiritul „self-respectului”, şi abia apoi în spiritul brand loyalty. Din punctul meu de vedere, şi sunt conştient că nu mulţi vor adera la el, doar când o persoană va reuşi să se accepte pe sine aşa cum este va putea fi „introdusă” în programul de loyalty branding.
