În fiecare zi citim sau auzim informaţii care ne bulversează.
1. Aflăm că politicienii noştri se plictisesc îngrozitor şi, ca să-şi umple timpul şi să-şi justifice salariile, încep să şteargă judeţele şi să numească noi capitale după cum le convine (politic, evident!). Descoperim, astfel, că viziunile noastre şi ale lor despre democraţie diferă colosal: „democraţia” lor se bazează pe principiul „voi faceţi cum spunem noi, că ştim mai bine, suntem băieţi deştepţi!”. „Democraţia” noastră - „pentru mine vreau să decid şi eu!” - e o simplă bucată de hârtie igienică cu care ei, politicienii, se şterg la funduleţ.
2. Aflăm că nu mai avem dreptul la sănătate, pentru că cineva, acolo sus, la minister, a avut un vis despre ce trebuie să facă pentru a rămâne pe vecie în istorie şi a dispus închiderea pe capete a unor spitale. Ce contează că pacienţi de 70-80 de ani, cu pensii uriaşe formate din două cifre, rămân pe drumuri. Până la urmă s-ar putea să fie mai bine, în felul ăsta raportul dintre angajaţi şi pensionari urmând a se echilibra „în mod natural”.
3. Aflăm, apoi, că prieteni dragi sau simple cunoştinţe „sar peste rând” şi pleacă SUS, la CREATOR. Vociferăm, ne revoltăm, plângem. Conştientizăm inconştientizabilul, apoi ridicăm neputincioşi din umeri şi silabisim uşor neinteligibil „asta e”.
Şi atunci înţelegem lucrul suprem. Că, uneori, înţelegem că nu am înţeles nimic.
