Pur şi simplu, pentru...

Cred că  atunci când cineva vrea cu adevărat ceva, atunci va lupta pentru acel „ceva“ până la capăt.

Cred că atunci când cineva crede cu adevărat în ceva, atunci va lupta pentru acel „ceva“ până la capăt.

Cred că atunci când cineva luptă pentru „ceva“ până la capăt, atunci lupta lui nu va fi în zadar. Iar în faţa unor astfel de oameni, nu pot decât să mă plec, să cred în ei, să-i susţin şi să-i urmez până la capăt. De ce? Pentru că visez la normalitate şi umanitate. Pentru că m-am săturat de duplicitate, de nesimţire şi de pupincurism. Pentru că nu mai vreau să îmi plâng singur de milă, stând comod în scaunul din faţa televizorului şi dând vina pe soartă. Sau pe ceilalţi. Şi, pur şi simplu, pentru...

Despre mentalitate sau cai verzi pe pereți...

Nu ştiu cum era pe vremea când bunicii mei erau tineri, adică între 1918 şi abdicarea regelui din 1947. Nu ştiu ce credeau ei, ce visau ei, ce simţeau ei, ce aşteptări aveau ei şi, mai ales, nu ştiu cum se comportau ei. În realitate, nu în poveştile pe care le depănau la gura sobei, când ma ţineau pe mine pe genunchi.

Nu ştiu nici cum era pe vremea când părinţii mei erau tineri, adică în anii de început ai comunismo-socialismului. Iarăşi, nu ştiu ce credeau, ce simţeau, ce aşteptări aveau şi cum se comportau ei.

Știu cum a fost în ultimii ani ai comunismului, asta îmi aduc aminte. Și îmi aduc aminte de oameni care până în Decembrie `89 erau importanţi membri de partid (PCR), care cu câteva zile înainte de revoluţie m-au dat afară din UTC cu o satisfacţie deosebită, pentru că îmi permisesem să povestesc câtorva colegi ce auzisem la Europa Liberă că se întâmplă în ţările comuniste de lângă noi. Iar aceeaşi oameni au avut tupeul şi nesimţirea ca, în primele zile ale lui 1990, să pozeze în mari revoluţionari şi să înjure regimul comunist.

Dar nu despre ce îmi aduc sau nu îmi aduc aminte vreau să vorbesc. Nici despre câte ştiu sau nu ştiu despre perioadele de tinereţe ale bunicilor sau părinţilor mei. Ci despre mentalitate. A noastră, a românilor.

Nu cred o iotă din poveştile despre cum a stricat comunismul mentalitatea românului. Care înainte era un tip gospodar, inteligent şi foarte harnic. Să fim serioşi, 40 de ani nu sunt chiar atât de mulţi încât să măture câteva generaţii şi să ducă la pervertirea iremediabilă a mentalităţii unei naţiuni. Nu cred nici în poveştile cu ce bine a fost pe vremea monarhiei şi că singura noastră şansă este să avem din nou un conducător „neromân“. Nu, singura noastră şansă este să învăţăm să ne acceptăm aşa cum suntem, să facem pace cu noi înşine. Să încercăm să nu mai punem etichete de genul „ăsta-i produs în România, e de rahat“. Să încercăm să nu mai ridicăm la rang de virtute minciuna şi trădarea şi să nu ne mai facem un mod de viaţă din „să moară şi capra vecinului“. Să nu ne mai înjurăm între noi doar pentru că mie îmi place albul, iar ţie negrul, fără să venim cu argumente obiective pro şi contra opţiunii noastre. Să nu mai încheiem „mariaje“ - politice, economice, diplomatice - pe termen scurt şi foarte scurt, mânaţi de interese sau frustrări personale. Să avem curajul de a ne asuma bunele şi relele pe care le facem şi să învăţăm să ne respectăm promisiunile, chiar dacă la un moment dat ne este greu sau ne pare rău că le-am facut. Pentru că abia atunci vom ajunge să ne respectăm noi pe noi. Şi pentru că abia atunci vom putea cere şi altora respect şi, surprinzător, să-l şi obţinem.

Iar pentru asta, vă propun un exerciţiu: să ne facem o listă - sinceră - cu „3 calităţi şi 3 defecte“ pe care le avem fiecare dintre noi, ca individ, şi toţi împreună, ca naţiune. Şi apoi să încercăm să ne transformăm defectele în calităţi. Iar după ce reuşim acest lucru, să facem o altă listă, de data asta cu „6 calităţi şi 3 defecte“, şi să o luăm de la capăt cu transformarea defectelor în calităţi. 

Primul pas îl fac eu: 

3 calităţi şi 3 defecte ale mele - optimist, punctual, cu bun simţ (calităţi), visător, împrăştiat, leneş (defecte)

3 calităţi şi 3 defecte ale noastre, ca naţie - ospitalieri, ..., ... (calităţi), leneşi, hoţi, neserioşi (defecte)

Foto: manager.ro

5 moduri prin care poți să îți crești afacerea online

Un articol interesant pentru cei care au sau vor să înceapă un business online: câteva idei, inspiraţie şi strategii specifice care pot fi utilizate pentru a vă crește afacerea:

http://www.incomediary.com/5-ways-to-create-leverage-in-your-online-business 

8 pași pe care trebuie să îi faci imediat după ce scrii un articol pe blog

Atunci când am decis să iau mai în serios scrisul pe blog, am început să caut pe internet tot felul de informații, de la ce ar fi bine să scrii până la cum să scrii, și de la cât de des (sau de rar) să scrii până la tehnici de SEO. Iar unul dintre autorii care mie chiar mi-au plăcut este Nicholas Tart, de la IncomeDiary. De unde am învățat cum să fac ca ceea ce scriu chiar să ajungă și la alții.

1. Programați, în loc să publicați imediat!

Conform specialiștilor americani în blogging, perioada perfectă pentru publicarea unui articol pe blog este la miezul nopții. În primul rând, atunci când programați apariția unui articol pe blog în loc să îl publicați imediat, câștigați încă puțin timp pentru a vă mai uita o dată peste articol. În al doilea rând, câștigați câteva ore de vizibilitate înainte ca Feedburner-ul să transmită emailul zilnic (care este de regulă între 8 și 9 dimineața). Astfel aveți șansa de a primi câteva tweet-uri, Like-uri și comentarii înainte.

2. Mai citiți-l o dată!

Imediat după ce ați salvat articolul pe blog, mai citiți-l o dată. Nu pentru eventualele corecturi gramaticale, pentru că acest lucru trebuia să îl faceți înainte, ci pentru a găsi o modalitate de îmbunătățire a formei finale a articolului. Nu durează decât câteva minute, iar dacă nu vă face plăcere să vă recitiți propriul articol, înseamnă că nu ați pus mare suflet în redactarea lui. Și știți cum e, dacă vouă nu vă place propria creație, cum v-ați putea aștepta să placă altora?

3. Răspândiți-l pe Twitter!

Vi se pare un lucru simplu, nu? Probabil că e, dacă vă rezumați la a trimite doar link-ul. Și, poate, titlul... Dar dacă chiar vreți ca cineva să îl și citească, ar trebui să veniți cu ceva mai inteligent decât atât. Ca de exemplu: „Hei, prieteni, tocmai am scris un nou articol. Fiți primi care îl citesc și îl comentează!”

4. Distribuiți-l pe Facebook!

Când vă publicați postările de blog pe contul personal de Facebook, nu uitați un lucru extrem de important: cei de acolo sunt prietenii și familia voastră! Probabil că pe ei nu îi va interesa în primul rând că ați scris despre ceva anume, ci pur și simplu că ați scris. Așa încât, alături de link-ul către articolul de pe blog, scrieți ceva mai personal! Dacă distribuiți link-ul pe contul de Facebook al companiei, atunci priviți-vă urmăritorii ca pe niște companii, și adăugați un scurt text despre care ar fi beneficiile pe care aceștia le-ar obține dacă și-ar face timp câteva minute să citească articolul.

Ideal ar fi ca articolul de pe blog să îl distribuiți pe ambele conturi în același timp, astfel încât mesajul să fie mult mai vizibil.

5. Automatizați-vă pinging-ul!

Dacă nu sunteți familiarizat cu noțiunea de „pinging”, aflați că există o serie de site-uri și platforme (cum ar fi Google, Yahoo!, Digg, Technorati, etc) care vă permit să le notificați automat (pinging) când pe blogul dumneavoastră este publicat conținut nou.

6. Popularizați prin email!

În mod normal, ar trebui să vă creați o bază de date cu adresele de email ale persoanelor care au comentat la articolele dumneavostră și, în momentul în care ați publicat ceva nou pe blog, trimiteți-le un email scurt, cu câteva cuvinte despre conținutul articolului și cu link-ul către acesta. Asta în condițiile în care blogul nu vă permite setarea automată a acestor notificări. În plus, ideal ar fi ca aceste emailuri să le trimiteți dimineața (între 7 și 9), când lumea își deschide calculatorul și își bea cafeluța de dimineață.

7. Legați noul post de vechile posturi!

Înainte să publicați un articol nou, puneți câteva link-uri către articole mai vechi, ținându-le astfel în atenția cititorilor. La fel, căutați articolele mai vechi care încă aduc mult trafic pe blogul dumneavoastră și puneți un link către articolul nou.

8. Răspundeți la primul comentariu!

Cel mai greu lucru este să obțineți primul comentariu! De aceea, recompensați-l pe primul cititor care comentează răspunzându-i cât puteți de repede.

O experiență utilă. Și inspirațională: Social Media Summit 2012 Brașov!

Mulțumesc Alex Negrea, Manafu, Vali Petcu, Ovidiu Eftimie, Victor Kapra, Adrian Ciubotaru, Tudor St. Popa, Mugur Pătrașcu, Ioana Mănoiu, Ioana Bondrilă, Georgiana Gheorghe și Marta Ușurelu pentru prezentările de azi de la Social Media Summit Brașov. Sper să ne vedem și la anul. Iar cine nu a ajuns acum, ar face bine să își programeze deja prezența pentru ediția viitoare. Cu siguranță nu o să regretați!

Social Media Summit 2012 - Brașov

În sfârșit, Brașovul intră pe lista orașelor active în zona manifestărilor dedicate Social Media. Deși avem aici câțiva bloggeri de succes (și am să-i amintesc doar pe Vali Petcu și Ovidiu Eftimie), evenimentele importante dedicate Social Media și pasionaților de Facebook, Twitter, LinkedIn, Google+, blogging, etc au ocolit orașul nostru. Și asta era frustrant.

Iată însă că Revista BIZ ne pune în sfârșit pe harta Social Media, organizând joi, 31 mai 2012, la Hotel Ramada, prima ediție (și sper eu nu și ultima!) a Social Media Summit Brașov.

Cei care au primit invitația de a participa la acest eveniment (și eu mă număr printre norocoși!), vor putea participa la trei conferințe: Social Media locală și relevanța, Social Media pentru Companii și Cum lucrează bloggerii cu brandurile.

Iar printre cei care vor vorbi se numără Ovidiu Eftimie, Vali Petcu, Marta Ușurelu (redactor-șef Revista Biz), Ioana Bondrilă (Senior Brand Manager, Staropramen), Alexandru Negrea (Social Media Manager, BCR), Georgiana Gheorghe (Corporate Communication Manager, Danone), Cristian Manafu (Social Media Consultant, The Connector & Partners), Victor Kapra, Adrian Ciubotaru, Mugur Pătrașcu (Owner,  iLeo), Ioana Mănoiu (Managing Partner, GMP PR)

 

O să fie fain, abia aștept!

Cum să atragi clienți folosind Twitter (III)

Ep. 3 - Realizaţi-vă propriul fundal

Crearea unui fundal personalizat este o îmbunătăţire care se poate face imediat. Persoanele care ajung pe profilul dumneavoastră se așteaptă să vadă măcar câteva elemente de branding de bază, cum ar fi numele companiei, logo-ul, şi URL-uri.

Pentru personalizarea fundalului, tot ce aveți de făcut este să respectați dimensiunile standard impuse de Twitter, și anume: 2048 pixeli (lățime), 1900 pixeli (înălţime) și 72 pixeli / inch (rezoluție). Iar pentru realizarea fundalului puteți folosi orice software de design doriți. 

Nu uitați însă, atunci când vă concepeți designul, că poza de fundal de pe Twitter este statică, ea nu se mișcă în sus și în jos, după cum derulează vizitatorul. De aceea, asigurați-vă că textul şi imaginile sunt vizibile pe orice dimensiune a ecranului. Pentru a face acest lucru, pur şi simplu faceţi clic pe rigla verticală a marker-ului din softul dvs şi trageţi până când linia atinge 300 pe rigla orizontală. Acest marker nu va apărea în produsul final, fiind pur şi simplu un indicator care vă ajută să păstrați întregul fundal dorit în interiorul zonei selectate. Iar dacă utilizați un software de proiectare care nu are un marker, pur şi simplu trageți o linie la 300 de pixeli, şi ştergeţi-o după. 

Jucați-vă apoi cu culorile și cu textul până obțineți rezultatul dorit. Aveți însă iarăși grijă când salvați, respectați cerințele impuse de Twitter. Adică imaginea să fie în format JPEG, PNG or GIF, și să nu depășească 800K. 

La sfârşit, mergeţi la profilul de pe Twitter, şi accesați opțiunea „Setări” (o găsiți într-un meniu drop-down sub numele de utilizator Twitter de pe partea superioară dreaptă). Faceţi clic pe tabul „Design” şi selectaţi „schimbă imaginea de fundal”. Încărcați imaginea, salvați modificările, și noul fundal personalizat va apărea chiar în faţa ochilor dumneavoastră. 

Sursa: HubSpot

Cum să atragi clienți folosind Twitter (II)

Ep. 2 - Tweet-uri „recomandate”

Noile pagini de brand vă permit să afișați un tweet în partea de sus a contului dvs. de Twitter. Aceasta este o modalitate foarte bună de a sublinia anumite campanii, promoții sau oferte, pentru care ați dori să obţineți o mai mare vizibilitate, pe o perioadă mai lungă de timp.

„Viața” unui tweet normal este scurtă, însă apelând la aceste tweet-uri „recomandate”, puteți extinde perioada de vizibilitate a acestuia. În plus, pentru a vă ilustra mai bine oferta, puteți atașa o imagine sau chiar un clip video, dând în acest fel putere mesajului dumneavoastră. 

Sursa: HubSpot

Cum să atragi clienți folosind Twitter (I)

Ep.1 - Branduiti-vă contul pe Twitter

Paginile de brand de pe Twitter permit companiilor să adauge sub profil un „customer header”. Care este modalitatea perfectă prin care puteți arăta „personalitatea” companiei dvs și puteți include un CTA (call-to-action), adică un link care să îndrepte vizitatorii spre o anumită actiune pe care doriți ca ei să o facă. 

Stabiliți ce este important pentru audiența dvs de pe Twitter și creați astfel un CTA personalizat. De exemplu, dacă tocmai sunteți implicați într-o nouă campanie socială, puteți folosi acest header pentru a arăta urmăritorilor dvs despre ce este vorba în această campanie. Sau puteți, pur și simplu, să vă promovați propriul produs, așa cum au făcut-o cei de la Disney, Dumbo.

Sursa: HubSpot

Relațiile publice, cenușăreasa marketingului - erori care costă!

Relaţiile publice reprezintă o cale eficientă şi cu costuri mult reduse pentru a găsi noi clienţi şi a construi o reputaţie solidă a companiei şi a produselor acesteia, care ar trebui inclusă în planurile de marketing. Pentru că o imagine bună şi un grad mare de notorietate sunt elementele esenţiale care diferenţiază compania dumneavoastră de concurenţi.

Relaţiile publice reprezintă un efort atent planificat şi susţinut prin care vă stabiliţi identitatea, vă menţineţi credibilitatea şi promovaţi comunicarea dintre compania dumneavoastră şi propriul public. Este modalitatea cea mai la îndemână şi mai rentabilă din punct de vedere financiar prin care vă menţineţi numele şi va faceţi cunoscute faptele bune în faţa comunităţii. Şi ar trebui să fie parte integrantă din strategia de branding pentru afacerea dvs. în dorinţa de a crea sau de a consolida notorietatea propriului brand.

Relaţiile publice reprezintă unul dintre instrumentele pe care ar trebui să le folosiţi pentru atingerea obiectivelor de marketing, în vreme ce strategiile de publicitate (advertising-ul) sunt un cu totul alt instrument. În publicitate, dumneavoastră plătiţi pentru a controla mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi. Relaţiile publice înseamnă însă materiale (scrise, video sau audio) despre compania dumneavoastră, gratuit, în publicaţii specializate, în ziare, la televiziuni, în radio, în media sau mediul online, în funcţie de comunitatea la care vreţi să ajungeţi său căreia vreţi să îi transmiteţi un mesaj. Relaţiile publice sunt, aşadar, un tip de mesaj de informare despre compania dumneavoastră şi produsele/serviciile sale.

Fiind bombardaţi zilnic cu o grămadă de materiale publicitare, publicul poate fi extrem de cinic vizavi de mesajul primit/transmis. Dar, atunci când citesc, aud sau văd articole/materiale despre compania dumneavoastră, vă vor lua mult mai în serios decât o fac atunci când vă citesc/văd reclamele.

Când cineva face o afirmaţie, de obicei este întrebat de unde ştie acel lucru. Iar cel mai obişnuit răspuns este „am citit în ziar, am auzit la televizor sau am văzut pe internet”, şi nu „am văzut într-o reclamă”. Utilizarea media şi a mediului online în trimiterea mesajelor despre companie şi produsele sale este o modalitate de primire a „aprobării” din partea comunităţii, imposibil de obţinut prin instrumente de publicitate. Pentru că online-ul are puterea de a convinge.

Scrierea şi plasarea de conţinut bun şi informativ în publicaţii sau pe site-uri specializate (studii de caz, profile de companii, produse şi prezentări generale a pieţei, acţiuni comunitare, interviuri, etc) au o durată de viaţă şi o valoare pe partea de popularitate/notorietate mult mai mare decât anunţurile publicitare. În plus, puteţi folosi ulterior aceste materiale publicate punându-le pe website-ul dumneavoastră sau în newsletterul pe care îl trimiteţi clienţilor, partenerilor, angajaţilor, etc.

Nici o companie nu se poate aştepta la prea multe feedback-uri de la piaţa pe care activează (adică clienţi şi comenzi noi), atâta vreme cât nu sunt suficienţi clienţi potenţiali care cunosc compania, ştiu ce face, cum funcţionează şi care este calitatea produselor/serviciilor pe care le oferă. Evident, sunt mulţi cei care susţin că încercările de a forţa câştigarea de popularitate/notorietate sau de a modela impresia/punctul de vedere al consumatorilor/comunităţii despre un produs sau o companie sunt, în oarecare măsură, artificiale. Aceşti sceptici consideră că dacă firma lor face o treabă bună, atunci publicul va bate singur la uşa lor.

Aşteptând să fiţi descoperit, fără a face nimic pentru a deveni cunoscut (vizibil) în comunitate, poate însemna pierderea unor importante oportunităţi pentru compania dumneavoastră. De multe ori, diferenţa principală dintre dumneavostră şi competitorii dvs este dată tocmai de această vizibilitate, de faptul că procesul dumneavoastră de comunicare este dezvoltat şi adaptat pe moment, sau este rezultatul unei planificări atente, a unei strategii.

Mulţi dintre competitorii dumneavoastră sunt deja activi, realizând campanii de relaţii publice, de media, de social media, de comunicare internă, de marketing. Iar dacă doriţi ca şi compania dumneavoastră să beneficieze de atenţia publicului, să devină cunoscută şi căutată, trebuie să deveniţi proactivi. Cu atât mai mult cu cât spaţiul online şi cel offline au devenit o piaţă extrem de aglomerată.

A câştiga atenţia comunităţii, a consumatorilor, înseamnă însă un proces continuu şi dedicat. Aveţi nevoie de un plan continuu de comunicare a ideilor şi mesajelor dumneavoastră către public, dezvoltarea/crearea unor mecanisme de suport din partea marketingului şi dezvoltarea şi cultivarea unor relaţii în mass-media. În primul rând, trebuie să vă concentraţi asupra mesajelor cheie de brand. Iar până nu veţi reuşi să diferenţiaţi foarte clar produsele şi serviciile dumneavoastră de cele ale competitorilor, nu vă veţi putea „vinde” eficient compania, brandul.

O foarte bine pusă la punct campanie de relaţii publice vă oferă mai multe avantaje. Pentru start-up-uri, de exemplu, când piaţa este deja plină iar competitorii dumneavoastră „şi-au făcut” un nume în rândul consumatorilor, o campanie coerentă de relaţii publice va face ca distanţa care vă separă - în termeni de popularitate - de cei vechi deja pe piaţă să se scurteze foarte tare, iar încet-încet să începeţi să contaţi pe piaţă.

Probabil că acum veţi zice „Ok, am înţeles! Dar ce putem comunica?”. Răspunsul este simplu: orice lucru care poate prezenta un potenţial interes pentru oamenii din comunitatea dumneavoastră. Pentru că oamenii fac ştirile. Premiile obţinute de compania, produsele sau angajaţii dumneavoastră fac ştirile. Evenimentele speciale din viaţa companiei fac ştirile (inaugurări, lansări, rebranduiri, promoţii speciale, aniversări, participări la evenimente ale comunităţii sau sponsorizarea unor astfel de evenimente). Noutăţile fac ştirile (produse sau servicii noi, pieţe noi, abordări noi).

În plus, ar trebui să vă folosiţi şi de social media. Este o metodă atractivă de relaţii publice pentru a interacţiona cu publicul larg, cu clienţii şi cu comunitatea în general. Pentru că cu cât clienţii citesc, văd sau aud mai mult despre realizările companiei dumneavoastră, cu atât vor ştii mai multe despre dumneavoastră şi vor dori să ştie în permanenţă mai multe despre dumneavoastră.

Iar angajarea companiei dumneavoastră într-un program continuu şi „zgomotos” de relaţii publice va face cu siguranţă diferenţa atunci când veţi dori câştigarea unei notorietăţi solide pentru compania dumneavoastră şi produsele sau serviciile oferite de aceasta.

Crăciun fericit!

Un Crăciun fericit şi împlinit alături de cei dragi. Fie ca Moş Crăciun să vă îndeplinească toate dorinţele!

Lucruri simple

“O viață poate depinde de tine”

Știați că:

-          3 din 4 apeluri la 112 sunt false urgente: 73% din totalul apelurilor inregistrate in perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri facute in joaca sau accidental de catre cei care suna, doar 27% sunt apeluri reale?

-          La nivel national, judetul Covasna este judetul care a inregistrat cel mai mare numarul de apeluri false (in aceeasi perioada monitorizata de catre Serviciul de Telecomunicatii Speciale) - 86,86% apeluri abuzive. In Bucuresti, 1 din 2 apeluri sunt false (procentul apelurilor abuzive se ridica la 55,6%)?

-          La serviciul de urgenta 112, se inregistreaza peste 2000 apeluri/ ora; 60% din totalul apelurilor reale solicita interventia echipajelor medicale de urgenta?

-          Orice apel fals inregistrat la 112 poate intarzia sau chiar determina moartea unei persoane care are nevoie reala de ajutor: in 2010, s-au inregistrat 8477 de victime grav ranite in accidente de masina (23 de oameni raniti grav/ zi)?

-          In ceea ce priveste masurile de prim ajutor, acestea “pot face diferenta intre viata si moarte”: dureaza 3 minute ca o persoana aflata in stop respirator sa moara, 5 minute pana la sosirea ambulantei si mai putin de 1 minut pana la deschiderea cailor aeriene printr-o manevra de prim ajutor?

Dacă vă pasă de cei din jur și dacă vă pasă de voi înșivă, alăturați-vă campaniei “O viață poate depinde de tine”.

The essence of a style (I)

Dacă în articolul anterior am prezentat câteva sfaturi generale pe care orice om din comunicare ar trebui să le aibe în vedere atunci când redactează un text (indiferent de natura lui), azi voi încerca să vin cu nişte sfaturi practice despre ce nu e bine să faceţi atunci când scrieţi:

- în afara cazului în care o abreviere sau un acronim este atât de familiar încât este folosit mai des aşa decât forma completă (ex. NATO, TVR, CFR, DNA), folosiţi denumirea completă pentru prima dată. Ulterior, încercaţi să nu repetaţi prea des abrevierea/acronimul.

- folosiţi întotdeauna literele mici atunci când faceţi referire la unităţi de măsură uzuale (kg şi nu KG/Kg pentru kilograme, km şi nu KM/Km pentru kilometri, etc) sau ştiinţifice (kw şi nu KW/Kw pentru kilowatt, etc).

- nu începeţi niciodată o propoziţie cu o cifră sau un număr. Dacă însă chiar este necesar acest lucru, scrieţi cifra/numărul în litere (Două mii de spectatori în loc de 2000 de spectatori, O zi în plus în loc de 1 zi în plus, etc).

- folosiţi întotdeauna poze/imagine care chiar au legătură cu materialul pe care îl scrieţi. Iar dacă în poză apar persoane care pot fi recunoscute, cereţi-le acordul pentru publicarea imaginii. Acest lucru nu mai este valabil pentru pozele făcute cu ocazia unor evenimente publice la care persoana în cauză a participat.

Sfaturi generale despre scris: de la erorile comune la stabilirea unor reguli arbitrare

Prima cerință a oricărui material scris - fie că vorbim despre prezentări pentru mape, discursuri sau articole - este ca acesta să fie inteligibil. Claritatea scrisului o urmează, în general, pe cea a gândirii. Așa încât, gândiți mai întâi ce vreți să spuneți, iar apoi spuneți-o cât mai simplu posibil. Eu am folosit, pentru a mă educa în această direcție, 6 reguli elementare pe care George Orwell le-a subliniat în cartea sa „Politics and Language“ încă din 1946:

1. Nu folosiți niciodată METAFORE sau alte figuri de stil când nu este cazul.

2. Nu folosiți niciodată un cuvânt lung acolo unde puteți folosi un CUVÂNT SCURT.

3. Atunci când un cuvânt este în plus, scoateți-l.

4. Nu folosiți pasivul acolo unde puteți folosi ACTIVUL.

5. Nu folosiți niciodată o EXPRESIE INTR-O LIMBĂ STRĂINĂ, un cuvânt științific sau JARGONUL atunci când există echivalente acceptate în română.

6. Încălcați oricare dintre aceste reguli mai degrabă decât articolul/materialul vostru să sune îngrozitor.

Creaţi-vă o strategie de comunicare şi marketing puternică

 O strategie de comunicare şi/de marketing puternică este exact ceea ce are nevoie afacerea voastră pentru a „ieşi din mulţime” şi a se evidenţia. Iar pentru a putea să vă creaţi această strategie, trebuie să aveţi în permanenţă în vedere câteva elemente cheie: poveste convingătoare, unicitate, rezolvator de probleme, declaraţiile de dragoste. Iar dacă le veţi înţelege şi respecta, veţi reuşi să vă creaţi propriul kit eficient de comunicare, care va putea fi prezentat oricărei persoane/companii care se va arăta interesată de produsele sau serviciile companiei voastre. Va acţiona, dacă vreţi, ca un instrument de vânzări menit a le arăta potenţialilor clienţi motivul/motivele pentru care ar trebui să facă afaceri cu voi.

Astăzi vorbim despre cum să vă creaţi o poveste convingătoare.

Oricât de mică ar fi o afacere, ar trebui să puteţi totuşi să spuneţi o poveste convingătoare despre pasiunile voastre şi de ce aţi lansat respectivul business. Nu de alta, dar nu veţi putea niciodată să stârniţi pasiune în rândul clienţilor voştri atâta timp cât nu sunteţi capabili să transmiteţi pasiunea în propria voastră afacere! Ca să fiu mai explicit, „Povestea convingătoare” nu este altceva decât o excitantă şi interesantă poveste despre motivele pentru care a fost pornită afacerea. O poveste convingătoare poate crea încredere instantanee şi nu veţi avea nici o şansă în a vă vinde produsele sau serviciile către cineva care nu are încredere în compania voastră.

Bine, bine, veţi spune, e frumos bla-bla-ul ăsta, dar cum să creăm concret o astfel de poveste ne spui? 

Ei bine, aveţi aici o listă cu criteriile importante pe care trebuie să le aveţi mereu în minte:
- Personalizaţi - vorbiţi despre oamenii cu care aţi lucrat, despre oamenii care v-au inspirat
- Apelaţi la emoţii
- Transformaţi totul într-o poveste, în ceva plăcut şi care să te atragă să citeşti
- Prezentaţi-vă valorile
- Dezveliţi-vă faţa umană: vorbiţi despre greşelile pe care le-aţi făcut şi lecţiile pe care le-aţi învăţat

Când îmi pierd direcţia, mă uit spre cer...

Iar dacă îmi trăiesc viaţa din plin, nu am să mă mai sperii de moarte. Restul nu mai contează.

Nu vreau să mă bag în seamă. Dar vreau să mă băgaţi în seamă

Acum ceva vreme am fost contactat de reprezentanţii unui site de PR cu rugămintea de a purta „un dialog cu şi despre PR”, unde prima întrebare la care am fost rugat să răspund a fost „ce v-a determinat să alegeţi o carieră în PR? A fost o decizie spontană, sau una elaborată?” 

A fost, trebuie să recunosc, una dintre cele mai dificile întrebări care mi-a fost pusă în ultima vreme. Şi asta pentru că nu m-am gândit niciodată de ce m-am făcut PR-ist. Iar ca să răspund, am început să dau timpul puţin înapoi. Astfel, dacă mă uit în urmă, prin anii 90, când imediat după terminarea liceului am început să cochetez cu lumea jurnalismului, întâi în televiziune, apoi în presa scrisă, aş putea spune că alegerea carierei în relaţii publice este rezultatul unui plan atent elaborat. În realitate, însă, a fost o decizie spontană, luată în momentul în care, părăsind lumea presei şi angajându-mă într-o instituţie publică, a trebuit, împreună cu soţia mea, să „inventam” un serviciu de relaţii publice, să construim de la zero un birou de presă şi să deschidem instituţia către reprezentanţii mass-media. Ne-am trezit dintr-o dată „dincolo de baricadă”. Nu mai puneam întrebări, răspundeam la ele.

Începutul a fost greu, păşeam într-o zonă despre care nu aveam foarte multe cunoştinţe şi nici nu am găsit prea multe persoane dispuse să ne „divulge” din secrete. Însă faptul că veneam după mulţi ani de lucru în presă (10 în cazul meu) a fost un atuu extraordinar. Este esenţial, ca şi comunicator, să ştii cum gândeşte un ziarist, ca să poţi să îi anticipezi întrebările, reacţiile.

De aceea, m-am decis să împărtăşesc din cunoştinţele şi experienţele acumulate şi altora, în speranţa că vor fi de folos. Nu promit că voi scrie zilnic, deşi un om de PR ar trebui să facă asta (să scrie, nu să promită!). Şi nu am pretenţia că sunt un mare expert în domeniu, dar cu siguranţă voi fi considerat, de către comunicatorii din Bucureşti, „un provincial care vrea să se bage în seamă”. Însă îmi asum acest risc. Dacă demersul meu va avea sau nu succes, rămâne de văzut.

Uneori înţelegem că nu am înţeles nimic

În fiecare zi citim sau auzim informaţii care ne bulversează.

1. Aflăm că politicienii noştri se plictisesc îngrozitor şi, ca să-şi umple timpul şi să-şi justifice salariile, încep să şteargă judeţele şi să numească noi capitale după cum le convine (politic, evident!). Descoperim, astfel, că viziunile noastre şi ale lor despre democraţie diferă colosal: „democraţia” lor se bazează pe principiul „voi faceţi cum spunem noi, că ştim mai bine, suntem băieţi deştepţi!”. „Democraţia” noastră - „pentru mine vreau să decid şi eu!” - e o simplă bucată de hârtie igienică cu care ei, politicienii, se şterg la funduleţ.

2. Aflăm că nu mai avem dreptul la sănătate, pentru că cineva, acolo sus, la minister, a avut un vis despre ce trebuie să facă pentru a rămâne pe vecie în istorie şi a dispus închiderea pe capete a unor spitale. Ce contează că pacienţi de 70-80 de ani, cu pensii uriaşe formate din două cifre, rămân pe drumuri. Până la urmă s-ar putea să fie mai bine, în felul ăsta raportul dintre angajaţi şi pensionari urmând a se echilibra „în mod natural”.

3. Aflăm, apoi, că prieteni dragi sau simple cunoştinţe „sar peste rând” şi pleacă SUS, la CREATOR. Vociferăm, ne revoltăm, plângem. Conştientizăm inconştientizabilul, apoi ridicăm neputincioşi din umeri şi silabisim uşor neinteligibil „asta e”.

Şi atunci înţelegem lucrul suprem. Că, uneori, înţelegem că nu am înţeles nimic.

Despre spiritul de turmă şi propria acceptare

Am scris zilele trecute, comentând un post pe Facebook, în Notiţe, a lui Alex Negrea (Despre teoriile de marketing şi brand loyalty în România), că din punctul meu de vedere la noi, la români, problema nu este de loialitate faţă de un brand, ci, în primul rând, de loialitate faţă de noi înşine, de „self respect”. 

Şi am să mă explic:

- de ce îşi cumpără românii maşini second-hand nemţeşti (VW, Audi, BMW, Opel, Mercedes) în loc să îşi ia o Dacie nouă sau maşini noi de la alţi producători? Simplu, pentru că „nemţii sunt nemţi, dom`le, şi ştiu ei ce fac. Iar dacă îmi cumpăr Dacie, sau Renault, sau FIAT, sau Hyundai, râd prietenii mei de mine că nu sunt în stare să-mi iau un Golf sau o Astra..”

- de ce îşi schimbă românii telefoanele mobile mai des ca ciorapii? Simplu, pentru că „sunt la ofertă, frate, îl iei aproape gratis. Şi, apoi, vrei să râdă colegii de tine că nu ti-ai mai schimbat mobilul de jumătate de an?”

- de ce îşi cumpără românii blugi tăiaţi sau pantaloni de doc cu turul lăsat, îşi fac tatuaje sau piercing, îşi vopsesc părul când nu e nevoie sau se tund cu creastă, merg la sală sau ţin cure de slăbire, deşi abia au 50-60 de kilograme, etc? „Pentru că e la modă, dude, şi nu vrei să râdă nimeni de tine...” sau „Pentru că toate prietenele mele se duc la X, cică e cel mai bun antrenor de fittnes din oraş, nu am cum să nu mă duc, că risc să ies din gaşcă...”

Cu alte cuvinte, românii au un extrem de dezvoltat sindrom, cel al „turmei” (care se bate de la egal la egal cu un alt super-sindrom românesc, şi anume „statul la cozi”). Aşa încât, cum să poţi să te aştepţi ca cineva să fie loial unui brand, atâta timp cât nu îşi este, în primul rând, loial lui însuşi? Cum să te aştepţi să se bată pentru propriile păreri (pentru că brand loyalty înseamnă, în cele din urmă, să ai o părere despre un lucru şi să ţi-o susţii, indiferent de zâmbetele sau bajtocura celor din jurul tău!), când nu are aşa ceva?

Un studiu primitiv făcut de mine pe prietenii mei, cărora le-am pus 3 întrebări simple - „Ce ai schimba la tine şi de ce?”, „Ce te influenţează decisiv în luarea unei decizii privind achiziţia unui anumit lucru/serviciu?” şi „Ce preferi, un PC, un laptop sau o tabletă? De ce?” -, şi am analizat primitiv rezultatul, chiar dacă nu sunt sociolog, mi-a demonstrat că 75% dintre ei aleg un lucru doar pentru că este la modă, nu pentru că le place, le trebuie sau le este util în vreun fel. Iar extrapolat la nivelul întregii populaţii, procentul ar fi, din nefericire, destul de apropiat.

De aceea, aşa cum am spus şi în respectivul comentariu, românii ar trebui educaţi mai întâi în spiritul „self-respectului”, şi abia apoi în spiritul brand loyalty. Din punctul meu de vedere, şi sunt conştient că nu mulţi vor adera la el, doar când o persoană va reuşi să se accepte pe sine aşa cum este va putea fi „introdusă” în programul de loyalty branding.